Am o obsesie pentru Emil Cioran...
A inceput in liceu cand am luat o carte
din intamplare in mana, o deschid si
vad un text foarte amuzant...
...De două mii de ani Iisus se răzbună
pe noi pentru că nu a murit pe o canapea...
In mintea mea a rasarit ceva brusc...zing...:))
si apoi au urmat altele...
Eu nu am idei, ci obsesii.
Idei poate avea oricine.
Nimeni nu s-a prăbuşit din cauza ideilor.
După anumite nopţi ar trebui
să ne schimbăm numele,
căci cu adevărat nu mai suntem aceiaşi.
Destin înseamnă a lupta deasupra sau
alături de viaţă,
a-i face concurenţă în pasiune,
răzvrătire şi suferinţă.
Parfumul e istoria unei flori.
Mult orgoliu şi suferinţă sunt în orice renunţare.
Adevăratele modele de stil: înjurătura, telegrama şi epitaful.
Lumea nu-i decât un Nicăieri universal.
De aceea n-ai unde să te duci niciodată...
Iubirea adoarme cunoaşterea; trezită, cunoaşterea ucide iubirea.
A trăi înseamnă a face compromisuri.
Orice om care nu moare de foame este suspect.
Melancolia e sentimentul că nefericirea are să te copleşească chiar în mijlocul paradisului.
Sunt doar cateva citate din cartea pe care
apoi am cumparato...
