vineri, 19 februarie 2010

in viteza...


Am o obsesie pentru Emil Cioran...
A inceput in liceu cand am luat o carte
din intamplare in mana, o deschid si
vad un text foarte amuzant...

...De două mii de ani Iisus se răzbună
pe noi pentru că nu a murit pe o canapea...

In mintea mea a rasarit ceva brusc...zing...:))

si apoi au urmat altele...

Eu nu am idei, ci obsesii.
Idei poate avea oricine.
Nimeni nu s-a prăbuşit din cauza ideilor.


După anumite nopţi ar trebui
să ne schimbăm numele,
căci cu adevărat nu mai suntem aceiaşi.


Destin înseamnă a lupta deasupra sau
alături de viaţă,
a-i face concurenţă în pasiune,
răzvrătire şi suferinţă.


Parfumul e istoria unei flori.

Mult orgoliu şi suferinţă sunt în orice renunţare.

Adevăratele modele de stil: înjurătura, telegrama şi epitaful.

Lumea nu-i decât un Nicăieri universal.
De aceea n-ai unde să te duci niciodată...


Iubirea adoarme cunoaşterea; trezită, cunoaşterea ucide iubirea.

A trăi înseamnă a face compromisuri.
Orice om care nu moare de foame este suspect.


Melancolia e sentimentul că nefericirea are să te copleşească chiar în mijlocul paradisului.

Sunt doar cateva citate din cartea pe care
apoi am cumparato...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu